mura

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : müra, múra, můra, mură

Cuprins

română

Etimologie

Probabil dintr-un lat. *mula sau derivat regresiv din moare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) mura
Infinitiv a (se) mura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) murez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mureze
Participiu murat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a ține unele legume într-o soluție de oțet sau în saramură pentru a le face să se acrească și să se conserve.
    A mura legume.
  2. (v.refl.) (despre unele legume ținute în oțet sau în saramură) a deveni acru și bun de mâncat.
    Varza s-a murat.
  3. a conserva nutrețurile în stare suculentă printr-un proces de fermentare.
  4. a muia în apă plantele textile (în cursul procesului de prelucrare); apune la topit.
  5. (fig.) a uda tare, până la piele.
  6. (eufem.) a uda cu urină (mai ales un așternut, scutece etc.).
  7. (eufem. despre copiii mici) a urina (în pat, în scutece etc.).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din mură.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru mură.
Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi