murid

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză muridés.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
murid
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ murid muride
Articulat muridul muridele
Genitiv-Dativ muridului muridelor
Vocativ muridule muridelor
  1. (la pl.) familie de rozătoare mici, cu coadă lungă și cu bot ascuțit (Muridae); (și la sg.) animal din această familie.


Traduceri

Anagrame

Referințe