murmur
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină murmur.
Pronunție
- AFI: /'mur.mur/
Substantiv
| Declinarea substantivului murmur |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | murmur | murmure |
| Articulat | murmurul | murmurele |
| Dativ-Genitiv | murmurului | murmurelor |
| Vocativ | ' | ' |
- zgomot surd și confuz de voci; rumoare; freamăt.
- zgomot monoton și continuu, produs de un motor sau de o mașină în acțiune.
- zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (ape curgătoare, vânt etc.).
- protest al unei mulțimi, manifestat prin producerea simultană a unor sunete surde și confuze.
Traduceri
Traduceri
