murmura

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : murmură

română

Etimologie

Din latină murmurare, franceză murmurer.

Pronunție

  • AFI: /mur.muˈra/


Verb


Conjugarea verbului
murmura
Infinitiv a murmura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
murmur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să murmure
Participiu murmurat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și intranz.) a rosti cuvinte sau a intona o melodie încet, nedeslușit, monoton, șoptit.
  2. (v.intranz.) a protesta cu jumătate de glas; a se plânge, a cârti, a bombăni.
  3. (v.intranz.) (la pers. 3) a produce un zgomot ușor și continuu; a fremăta; a susura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din murmura.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru murmura.

Referințe