muscă

română

Etimologie

lat. musca.

Pronunție

• AFI: /'mus.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului muscă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muscă	muște
Articulat	musca	muștele
Dativ-Genitiv	muștei	muștelor
Vocativ	musco	muștelor

1. insectă din ordinul dipterelor, cu două aripi subțiri și cu aparatul bucal adaptat pentru înțepat și pentru supt.
2. (pop.) orice insectă mică zburătoare.
3. semn negru în mijlocul panoului de tragere.

Cuvinte compuse

• musca-boului, musca-cailor, muscă-albastră, muscă-bețivă, muscă-căiască, muscă-de-hoit, muscă-de-viermi, muscă-mare, muscă-mărhască, muscă-năprasnică, muscă-veninoasă, muscă-verde, pasărea-muscă.