mustra

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : mustră, muștră

română

Etimologie

Din latină monstrāre.

Pronunție

  • AFI: /mus'tra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) mustra
Infinitiv a (se) mustra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mustru
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mustre
Participiu mustrat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din mustră.

Pronunție

  • AFI: /'mus.tra/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru mustră.