mustra

Vezi și : mustră, muștră

română

Etimologie

Din lat. monstrāre.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului (se) mustra
Infinitiv	a (se) mustra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mustru
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mustre
Participiu	mustrat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) (recipr.) a (se) dojeni, a(-și) imputa, a(-și) reproșa.

Sinonime

• (se) certa, reproșa

Cuvinte derivate

• mustrare
• mustrat
• mustrător

Cuvinte apropiate

• remușcare

Expresii

• (tranz.) A-l mustra (pe cineva) cugetul (sau conștiința) = a avea remușcări, a se căi

Traduceri

a certa, a admonesta

bulgară: гълча (Български) (gulča), мъмря (Български) (mumrja) engleză: chide (English), twit (English) estoniană: noomima (Eesti) franceză: réprimander (Français) germană: schelten (Deutsch) greacă: μαλλώνω (Ελληνικά) (mallóno)

italiană: rimproverare (Italiano) poloneză: łajać (Polski), besztać (Polski) portugheză: ralhar (Português), admoestar (Português) spaniolă: reprender (Español) suedeză: förebrå (Svenska), banna (Svenska) turcă: azarlamak (Türkçe)

Referințe

• DEX online

Etimologie

Derivat regresiv din mustră.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru mustră.