muzică

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
muzică

română

Etimologie

Din latină musica < greacă μουσική (τέχνη) ("(arta) muzelor").

Pronunție

  • AFI: /ˈmu.zi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
muzică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muzică muzici
Articulat muzica muzicile
Dativ-Genitiv muzicii muzicilor
Vocativ ' '
  1. arta de a exprima sentimente și idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o manieră specifică.
    Muzica se aude până departe.
  2. știință a sunetelor considerate sub raportul melodiei, al ritmului și al armoniei.
  3. (adesea fig.) creație componistică, melodie, cântec; p. ext. executare sau audiere a unei compoziții muzicale.
  4. orchestră.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • (fam.) A-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal


Traduceri