muzicalitate
română
Etimologie
Din franceză musicalité.
Pronunție
- AFI: /mu.zi.ka.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului muzicalitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | muzicalitate | invariabil |
| Articulat | muzicalitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | muzicalității | invariabil |
| Vocativ | muzicalitate | invariabil |
- caracter muzical; însușirea de a fi muzical; armonie, sonoritate armonioasă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online