năprasnic

De la Wikționar, dicționarul liber
Năprasnic

română

Etimologie

Din slavă (veche) naprasĭnŭ. Confer năprasnă.

Pronunție

  • AFI: /nə'pras.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
năprasnic
Singular Plural
Masculin năprasnic năprasnici
Feminin năprasnică năprasnice
Neutru năprasnic năprasnice
  1. (adesea adverbial) care survine în mod neprevăzut, dintr-o dată; care se petrece fulgerător (și neplăcut); neașteptat, subit.
    Ploaie năprasnică.
    Un faliment năprasnic.
  2. (adesea adverbial) care nu poate fi stăpânit; năvalnic, impetuos.
  3. (despre oameni) care nu-și poate stăpâni sentimentele, care acționează cu violență; impulsiv, violent; aprig.
  4. care înspăimântă, îngrozește (prin comportare); îngrozitor, cumplit.
  5. care depășește cu mult limitele obișnuite (prin mărime, intensitate); extraordinar, cumplit.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
năprasnic
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năprasnic năprasnici
Articulat năprasnicul năprasnicii
Genitiv-Dativ năprasnicului năprasnicilor
Vocativ năprasnicule năprasnicilor
  1. (rar) om voinic, vlăjgan.
  2. (bot.) (Chrysanthemum corymbosum sau Tanacetum corymbosum) plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-albe, cu frunze rigide acoperite cu peri moi și cu tulpina dreaptă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe