năruitură
română
Etimologie
Din a (se) nărui + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /nə.ru.i'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului năruitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | năruitură | năruituri |
| Articulat | năruitura | năruiturile |
| Genitiv-Dativ | năruiturii | năruiturilor |
| Vocativ | năruitură | năruiturilor |
- ruină a unei construcții; dărâmătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online