născoci

română

Etimologie necunoscută.

Conjugarea verbului născoci
Infinitiv	a născoci
Indicativ prezent pers. 1 sg.	născocesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să născocească
Participiu	născocit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa.
(v.tranz.) a scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); (p.ext.) a minți.
(v.refl.) (rar) a se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla.