năvăli
română
Etimologie
Din slavă (veche) navaljati.
Pronunție
- AFI: /nə.və'li/
Verb
| Conjugarea verbului năvăli | |
| Infinitiv | a năvăli |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
năvălesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să năvălească |
| Participiu | năvălit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a se repezi asupra cuiva sau undeva cu intenții agresive, dușmănoase, criminale etc.
- (v.intranz.) (spec.) a se repezi asupra dușmanului sau asupra unui loc deținut de acesta.
- (v.intranz.) a se repezi, a se năpusti undeva, spre ceva, a fugi în grabă la cineva, a da buzna.
- (v.intranz.) a intra sau a ieși în grabă (și pe neașteptate, în neorânduială ori în mare cantitate).
- (v.intranz.) a reveni în mare grabă și în mare număr undeva, la cineva; a se îngrămădi, a se îmbulzi, a se înghesui.
- (v.intranz.) (despre sânge) a se strânge în cantitate mare (într-un organ sau într-o parte a corpului).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online