năvală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a năvăli (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /nə'va.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năvală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năvală năvale
Articulat năvala năvalele
Genitiv-Dativ năvalei năvalelor
Vocativ năvală năvalelor
  1. faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare).
  2. faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă.
  3. grabă, iuțeală, zor.
  4. (adverbial) în chip năvalnic, impetuos.
  5. faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive.
  6. izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă).

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe