namilă
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /na'mi.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului namilă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | namilă | namile |
| Articulat | namila | namilele |
| Genitiv-Dativ | namilei | namilelor |
| Vocativ | namilă | namilelor |
- ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos.
- ființă fantastică de mărime enormă și de obicei cu înfățișare îngrozitoare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online