nebun

Nebunul (piesă de șah)

română

Etimologie

Din ne- + bun.

Pronunție

• AFI: /ne'bun/

Substantiv

Declinarea substantivului nebun
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nebun	nebuni
Articulat	nebunul	nebunii
Dativ-Genitiv	nebunului	nebunilor
Vocativ	nebunule	nebunilor

1. persoană care suferă de o boală mintală.
2. om lipsit de judecată dreaptă, de rațiune.
3. ființă neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie.
4. piesă la jocul de șah.

Sinonime

• alienat, dement, descreierat, înnebunit, smintit, țicnit

Antonime

• normal

Adjectiv

Declinarea adjectivului nebun
	Singular	Plural
Masculin	nebun	nebuni
Feminin	nebună	nebune
Neutru	nebun	nebune

1. care suferă de o boală mintală.
2. lipsit de judecată dreaptă, de rațiune.
3. neastâmpărat, zvăpăiat, vioi.
4. care arată, trădează nebunie.
5. care nu are limite, margini, măsură.

Sinonime

• alienat, dement, descreierat, înnebunit, smintit, țicnit
• enorm

Antonime

• normal