nebună
română
Etimologie
Din nebun.
Pronunție
- AFI: /ne'bu.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nebună | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nebună | nebune |
| Articulat | nebuna | nebunele |
| Genitiv-Dativ | nebunei | nebunelor |
| Vocativ | nebuno | nebunelor |
- persoană care suferă de o boală mintală; alienată, dementă.
- persoană lipsită de judecată dreaptă, de rațiune; persoană nesocotită, necugetată, nechibzuită.
- ființă neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online