nebunie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului nebunie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nebunie | nebunii |
| Articulat | nebunia | nebuniile |
| Dativ-Genitiv | nebunii | nebunii |
| Vocativ | nebuniei | nebuniilor |
- Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală.
- Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie.
- Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie; faptă de om nebun.
