neck

De la Wikționar, dicționarul liber

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie nekke, care provine din engleza veche hnecca < proto-germanică *hnakkô.

Pronunție


Substantiv

neck, pl. necks

  1. (anat.) gât, grumaz; (p. ext.) ceafă
    She broke her neck in the accident.
  2. (despre îmbrăcăminte) guler
  3. (fig.) gât (de sticlă etc.)
  4. (muz.) partea extinsă a unui obiect muzical, gât (de vioară etc.)
  5. (geogr.) craterul unui vulcan, coș vulcanic

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii


Verb


Conjugarea verbului
to neck
Infinitiv to neck
Prezent simplu
pers. 3 sg.
necks
Trecut simplu necked
Participiu trecut necked
Participiu prezent necking
  1. a strangula, a sugruma
  2. (în SUA) a se săruta, a se îmbrățișa, a se dezmierda, a se mângâia
    Alan and Betty were necking in the back of a car when Betty's dad caught them.
  3. a bea repede

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe