nehotărâre

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ne- + hotărâre.

Pronunție

  • AFI: /ne.ho.tə'rɨ.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nehotărâre
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nehotărâre nehotărâri
Articulat nehotărârea nehotărârile
Genitiv-Dativ nehotărârii nehotărârilor
Vocativ nehotărâre nehotărârilor
  1. lipsă de hotărâre; ezitare, șovăială, îndoială.


Traduceri

Referințe