nemernică

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din nemernic.

Pronunție

  • AFI: /ne'mer.ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
nemernică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nemernică nemernice
Articulat nemernica nemernicele
Genitiv-Dativ nemernicei nemernicelor
Vocativ nemernico nemernicelor
  1. persoană ticăloasă, infamă, mârșavă.
  2. persoană de nimic, fără valoare; nevrednică, neputincioasă.
  3. (pop.) persoană vrednică de milă, sărmană.
  4. (înv.) persoană străină, pribeagă, pripășită.


Traduceri

Referințe