nenoroc

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din prefixul ne- + noroc.

Pronunție

  • AFI: /ne.no'rok/


Substantiv


Declinarea substantivului
nenoroc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nenoroc nenoroace
Articulat nenorocul nenoroacele
Genitiv-Dativ nenorocului nenoroacelor
Vocativ ' '
  1. lipsă de noroc, neșansă, ghinion; lipsă de succes (în acțiuni), insucces; p. ext. stare a celui fără noroc.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe