neplăcere

română

Etimologie

Din ne- + plăcere.

Pronunție

• AFI: /ne.plə'ʧe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului neplăcere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	neplăcere	neplăceri
Articulat	neplăcerea	neplăcerile
Genitiv-Dativ	neplăcerii	neplăcerilor
Vocativ	neplăcere	neplăcerilor

1. stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, (p.ext.) de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust.
2. necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• encarpele

Referințe

• DEX '98 via DEX online