nepot

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină nepos, nepotis.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
nepot
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nepot nepoți
Articulat nepotul nepoții
Genitiv-Dativ nepotului nepoților
Vocativ nepotule nepoților
  1. persoană considerată în raport cu bunicii săi ori cu unchii și mătușile sale.
  2. (fam.; mai ales la voc.) cuvânt cu care o persoană mai în vârstă se adresează unui tânăr sau unui copil.
  3. (de obicei la pl.) descendent, urmaș.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe