nepotism
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză népotisme.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului nepotism |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nepotism | nepotisme |
| Articulat | nepotismul | nepotismele |
| Dativ-Genitiv | nepotismului | nepotismelor |
| Vocativ | ' | ' |
- acordare de avantaje şi de privilegii rudelor sau prietenilor, folosind în mod abuziv influenţa personală; familiarism.
Traduceri
Traduceri