nimicire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a nimici.

Pronunție

  • AFI: /ni.mi'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nimicire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nimicire nimiciri
Articulat nimicirea nimicirile
Genitiv-Dativ nimicirii nimicirilor
Vocativ nimicire nimicirilor
  1. acțiunea de a nimici; distrugere, nimicnicire.
  2. (fig.) moarte.


Traduceri

Referințe