noră

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină nǒrus < formă populară a lui nŭrus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
noră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ noră nurori
Articulat nora nurorile
Genitiv-Dativ nurorii, norei nurorilor
Vocativ ' '
  1. soția cuiva considerată în raport cu părinții soțului ei.

Antonime

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A intrat nora-n blide = se spune despre o femeie neîndemânatică la treburile gospodărești


Traduceri

Referințe