normalitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză normalité.

Pronunție

  • AFI: /nor.ma.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
normalitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ normalitate invariabil
Articulat normalitatea invariabil
Dativ-Genitiv normalității invariabil
Vocativ ' '
  1. stare normală.
  2. (chim.) concentrație a unei soluții în comparație cu aceea a unei soluții normale.

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe