notariat
română
Etimologie
Din franceză notariat, germană Notariat.
Pronunție
- AFI: /no.ta.ri'at/
Substantiv
| Declinarea substantivului notariat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | notariat | notariate |
| Articulat | notariatul | notariatele |
| Genitiv-Dativ | notariatului | notariatelor |
| Vocativ | notariatule | notariatelor |
- instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică acte; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online