noutate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină novitas, novitatem, franceză nouvelle (după nou).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
noutate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ noutate noutăți
Articulat noutatea noutățile
Dativ-Genitiv noutății noutăților
Vocativ noutate noutăților
  1. însușirea de a fi nou.
  2. (concr.) lucru nou, de curând pus în circulație, de-abia descoperit etc.
  3. veste, știre recentă (și interesantă); novita, nuvelă.


Traduceri

Referințe