nova
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză nover.
Pronunţie
Verb
| Conjugarea verbului nova |
|
| Infinitiv | a nova |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
novez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să noveze |
| Participiu | novat |
| Conjugare | I |
- a supune unei novaţii; a face o novaţie.
Traduceri
Traduceri