novice

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză novice.

Pronunție

  • AFI: /no'vi.ʧe/


Substantiv


Declinarea substantivului
novice
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ novice novici
Articulat novicele novicii
Genitiv-Dativ novicelui novicilor
Vocativ invariabil novicilor
  1. persoană care abia a început să învețe ceva sau care a început de curând să activeze într-un domeniu; începător.
  2. (adjectival) care nu are experiența vieții.
  3. persoană care a intrat de curând într-o mănăstire și are de făcut un stagiu până la călugărie.
  4. (spec.) marinar care face ucenicie.


Traduceri

Anagrame

Referințe