nucșoară
română
Etimologie
Din nuc + sufixul -șoară.
Pronunție
- AFI: /nuk'ʃo̯a.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nucșoară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nucșoară | nucșoare |
| Articulat | nucșoara | nucșoarele |
| Genitiv-Dativ | nucșoarei | nucșoarelor |
| Vocativ | ' | ' |
- diminutiv al lui nucă.
- O nucă mică sau o nucșoară.
- sămânța mare ca o nucă rotundă a nucșorului, un arbust originar din India (Myristica fragrans), utilizată drept condiment. Se comercializează întreagă (din care se rade câte puțin) sau gata măcinată sub formă de pulbere galben-maronie; și unul din învelișurile nucșoarei, ca o plasă de fibre de culoare roșu-oranj, uscat și presat întreg sau măcinat, este utilizat drept condiment considerat chiar mai rafinat; este comercializat ca macis, numit și floare de nucșoară sau de muscat.
- Nucșoara este folosită drept condiment.
Sinonime
- 1: (bot.) nuculiță, nucuță
- 2: (reg.) mușcată, mușcățel, nucă de mare, nucă de mușcată, nucă tămâioasă, (înv.) mușcatin
Cuvinte derivate
Traduceri
nucă; condiment