număr

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. numerus

Pronunţie

  • AFI: /nu.ˈməɾ/


Substantiv


Declinarea substantivului
număr
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ număr numere
Articulat numărul numerele
Dativ-Genitiv numărului numerelor
Vocativ numărule numerelor
  1. cantitate de elemente de acelaşi fel care intră într-o înşiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeaşi natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat.
  2. categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar şi două sau mai multe exemplare ale aceluiaşi obiect.
  3. cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulţime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicaţie.
  4. reversul unei monede.
  5. fiecare dintre exemplarele unei publicaţii periodice care face parte din aceeaşi serie, din acelaşi tiraj etc.
  6. bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.)

Sinonime

Cuvinte derivate

numerota, numeros, numărat

Expresii


Traduceri

Referinţe

DEX online