număr

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. numerus

Pronunție

  • AFI: /nu.ˈməɾ/


Substantiv


Declinarea substantivului
număr
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ număr numere
Articulat numărul numerele
Dativ-Genitiv numărului numerelor
Vocativ numărule numerelor
  1. cantitate de elemente de același fel care intră într-o înșiruire, cantitate care arată de câte ori o mărime se cuprinde în alta de aceeași natură; ceea ce reprezintă rezultatul unei măsurări; semn grafic sau grup de semne grafice care indică o asemenea cantitate, un asemenea rezultat.
  2. categorie gramaticală prin care se exprimă deosebirea dintre un singur exemplar și două sau mai multe exemplare ale aceluiași obiect.
  3. cifră sau succesiune de cifre servind la identificarea unui obiect dintr-o mulțime de obiecte sau de clase de obiecte organizate într-un anumit fel, ca indice de mărime, de valoare etc.; obiect care corespunde acestei cifre ori succesiunii de cifre, care poartă pe el o asemenea indicație.
  4. reversul unei monede.
  5. fiecare dintre exemplarele unei publicații periodice care face parte din aceeași serie, din același tiraj etc.
  6. bucată sau parte din programul unui concert, al unui spectacol de estradă, de circ etc.; parte distinctă dintr-o operă (duet, arie etc.)

Sinonime

Cuvinte derivate

numerota, numeros, numărat

Expresii


Traduceri

Referințe

DEX online

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi