numi
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din nume.
Pronunție
- AFI: /nu'mi/
Verb
| Conjugarea verbului (se) numi |
|
| Infinitiv | a (se) numi |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) numesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) numească |
| Participiu | numit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza.
- Sunt numit Ion.
- (v.refl.) a purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ.
- Mă numesc Roxana.
- (v.tranz.) a pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuție; a aminti, a invoca.
- (v.refl.) a se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind.
- (v.tranz.) a pune pe cineva într-o funcție; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad.
Sinonime
- 1: se chema, (înv. și pop.) striga, (pop.) -i spune, -i zice, (înv.) se porecli
- 2: supranumi
- 3: se chema, se spune, se zice, (înv.) se pomeni
- 5: angaja
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a (se) chema
