nuntire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) nunti.

Pronunție

  • AFI: /nun'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
nuntire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nuntire nuntiri
Articulat nuntirea nuntirile
Genitiv-Dativ nuntirii nuntirilor
Vocativ nuntire nuntirilor
  1. (rar) faptul de a (se) nunti; nuntit.


Traduceri

Anagrame

Referințe