nut
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din germană Nut.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului nut |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nut | nuturi |
| Articulat | nutul | nuturile |
| Dativ-Genitiv | nutului | nuturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- şănţuleţ pe suprafaţa unei piese, care serveşte la îmbucarea acesteia cu altă piesă; canelură.
Traduceri
Traduceri