oaspete
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină hospes ~itis.
Pronunție
- AFI: /'o̯as.pe.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului oaspete |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oaspete | oaspeți |
| Articulat | oaspetele | oaspeții |
| Dativ-Genitiv | oaspetelui | oaspeților |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană care vine în vizită, în ospeție; musafir.
- persoană oficială invitată să asiste la o adunare sau la o solemnitate.
Traduceri
Traduceri
