obține

română

Etimologie

Din fr. obtenir < lat. obtinere (după ține).

Pronunție

• AFI: /ob'ʦi.ne/

Verb

Conjugarea verbului obține
Infinitiv	a obține
Indicativ prezent pers. 1 sg.	obțin, obțiu
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să obțină, obție
Participiu	obținut
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a dobândi, a primi, a căpăta (ceva); a reuși să ajungă la..., a realiza ceva.

   Nu mai obțin un ban de la el.

   Au obținut o recoltă bogată.

   A obține o mare faimă, o mare experiență.

   Au obținut unele progrese.

Sinonime

• căpăta, primi, scoate, vedea; câștiga, dobândi, întruni, lua, procura, realiza, repurta; (pop.) cunoaște

Cuvinte derivate

• obținere
• obținut

Cuvinte apropiate

• ține

Traduceri

a căpăta prin anumite eforturi

afrikaans: behaal (Afrikaans) arabă: حصل على (العربية) (ħáʂala ʕála) catalană: obtenir (Català) cehă: získat (Česky) chineză: 获得 (中文) (huòdé) coreeană: 얻다 (한국어) (eotda) engleză: obtain (English) estoniană: hankima (Eesti) finlandeză: hankkia (Suomi) franceză: obtenir (Français) galiciană: obter (Galego) germană: erlangen (Deutsch), bekommen (Deutsch), beziehen (Deutsch) greacă: εξασφαλίζω (Ελληνικά) (exaspalízo) indoneziană: mendapatkan (Bahasa Indonesia) italiană: ottenere (Italiano)

japoneză: 手に入れる (日本語) (te ni ireru), 取得する (日本語) (shutoku suru) latină: assequor (Latina), consequor (Latina), impetro (Latina) maghiară: kap (Magyar), megkap (Magyar) neerlandeză: verkrijgen (Nederlands) papamiento: optené (Papiamentu) poloneză: otrzymać (Polski), dostać (Polski), uzyskać (Polski) portugheză: obter (Português) rusă: добывать (Русский) (dobyvát’), добыть (Русский) (dobýt’), доставать (Русский) (dostavát’), достать (Русский) (dostát’), получать (Русский) (polučát’), получить (Русский) (polučít’) spaniolă: obtener (Español) suedeză: erhålla (Svenska) telugu: సమకూర్చుకొను (తెలుగు) (samakoorchukonu) turcă: bulmak (Türkçe), almak (Türkçe)

Referințe

• DEX online