obținere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din obține.

Pronunție

  • AFI: /ob'ʦi.ne.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
obținere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obținere obțineri
Articulat obținerea obținerile
Genitiv-Dativ obținerii obținerilor
Vocativ obținere, obținereo obținerilor
  1. acțiunea de a obține și rezultatul ei.


Traduceri