obișnui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din obicină (înv. „obicei” < de origine bulgară).

Pronunție

  • AFI: /o.biʃ.nuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) obișnui
Infinitiv a (se) obișnui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) obișnuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) obișnuiască
Participiu obișnuit
Conjugare IV
  1. (v.refl. și tranz.) a câștiga sau a facecâștige o anumită deprindere prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni.
  2. (v.tranz.) a practica un anumit obicei, a avea o anumită deprindere.
    Obișnuiește plimbări la aer liber.
    Obișnuiește să studieze la bibliotecă.
  3. (v.tranz. și refl.) a (se) folosi (des), a (se) întrebuința.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din obișnui.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru obișnui.

Referințe