obicei

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
obicei

română

Etimologie

Din bulgară обичай (običaj).

Pronunție

  • AFI: /o.bi'ʧej/


Substantiv


Declinarea substantivului
obicei
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obicei obiceiuri
Articulat obiceiul obiceiurile
Genitiv-Dativ obiceiului obiceiurilor
Vocativ obiceiule obiceiurilor
  1. deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obișnuință, învăț.
  2. deprindere consacrată; mod de a se purta, de a se îmbrăca, rânduială, uz etc. comune unui popor sau unei comunități omenești; datină, tradiție, uzanță, uz, rânduială.
  3. (înv.) lege nescrisă, drept sau obligație statornicite prin tradiție; cutumă.

Cuvinte compuse

Locuțiuni


Traduceri

Referințe