obiectare
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din obiecta.
Pronunție
- AFI: /o.bi.ek'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului obiectare |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obiectare | obiectări |
| Articulat | obiectarea | obiectările |
| Dativ-Genitiv | obiectării | obiectărilor |
| Vocativ | obiectare, obiectareo | obiectărilor |
- acțiunea de a obiecta și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obiecta
