obnubilare
română
Etimologie
Din obnubila.
Pronunție
- AFI: /ob.nu.bi'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului obnubilare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obnubilare | obnubilări |
| Articulat | obnubilarea | obnubilările |
| Genitiv-Dativ | obnubilării | obnubilărilor |
| Vocativ | obnubilare, obnubilareo | obnubilărilor |
- acțiunea de a obnubila și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a obnubila