observa

română

Etimologie

Din fr. observer < lat. observare.

Pronunție

• AFI: /ob.seɾ'va/

Verb

Conjugarea verbului observa
Infinitiv	a observa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	observ
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să observe
Participiu	observat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a băga de seamă, a remarca.

   N-ai observat nici o schimbare?

2. a exprima o observație, a constata.
3. a atrage cuiva atenția; p.ext. a dojeni, a reproșa.
4. a examina cu atenție, a studia, a cerceta; a scruta.
5. a spiona, a iscodi, a pândi.
6. (rar) a respecta legile, obiceiurile etc.

Sinonime

• 1: percepe, remarca, reține, sesiza, vedea, zări, (înv.) privi
• 2: examina, constata
• 5: spiona, supraveghea
• 6: respecta, ține

Cuvinte derivate

• inobservabil, neobservabil
• observabil
• observanță
• observare
• observator
• observație, observațiune

Traduceri

a remarca

arabă: لاحظ (lāħaʐa) (العربية) catalană: observar (Català) cehă: pozorovat (Česky) chineză: 观察 (guānchá) (中文) coreeană: 관찰하다 (gwanchalhada) (한국어) engleză: observe (English) esperanto: observi (Esperanto) finlandeză: havainnoida (Suomi), observoida (Suomi) franceză: observer (Français), remarquer (Français) germană: beobachten (Deutsch) greacă: παρατηρώ (paratiró) (Ελληνικά) interlingua: observar (Interlingua)

islandeză: skoða (Íslenska) italiană: osservare (Italiano) japoneză: 認める (mitomeru) (日本語), 観察する (kansatsu suru) (日本語) maghiară: észlel (Magyar) neerlandeză: observeren (Nederlands) papamiento: opservá (Papiamentu) poloneză: badać (Polski), obserwować (Polski) portugheză: observar (Português) rusă: наблюдать (nabljudát’) (Русский) spaniolă: observar (Español) suedeză: observera (Svenska), iaktta (Svenska) turcă: gözlemlemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online