observator
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină observatorium.
Pronunție
- AFI: /ob.ser.va'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului nearticulat |
||
| Singular | Plural | |
| Nominativ-Acuzativ | nearticulat | singular |
| Articulat | articulat | observator |
| Dativ-Genitiv | plural | observatoare |
| Vocativ | ' | ' |
- instituție științifică care efectuează observații astro-nomice, geofizice și meteorologice și analizează rezultatele lor.
- clădire amenajată cu in-stalații speciale pentru observații.
- loc special amenajat la înălțime, de unde se pot face observații la o anumită distanță în jur.
Traduceri
Traduceri
