ocean

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
ocean
Oceanele lumii

Cuprins

română

Variante

Etimologie

Din lat. oceanus < gr. antică Ὠκεανός (Okeanos), "Oceanus, divinitatea apelor"). Cf. germ. Ozean, fr. océan.

Pronunţie

  • AFI: /o'ʧe̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
ocean
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ocean oceane
Articulat oceanul oceanele
Dativ-Genitiv oceanului oceanelor
Vocativ ' '
  1. vastă întindere de apă sărată de pe suprafaţa globului, delimitată de continente.
    Navighează pe oceanul până în India.
  2. (fig.) întindere nemărginită, noian, imensitate; mulţime nemărginită.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referinţe





croată

(Hrvatski)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

ocean

  1. ocean





daneză

(Dansk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

ocean

  1. ocean





engleză

(English)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

  • AFI: /ˈəʊ.ʃən/


Substantiv

ocean

  1. ocean





friulană

(Furlan)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

ocean

  1. ocean





occitană

(Occitan)

Etimologie

Din latină oceanus.

Pronunţie


Substantiv

ocean

  1. ocean





poloneză

(Polski)

Etimologie

Din greacă Ωκεανός.

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

ocean

  1. ocean





slovenă

(Slovenščina)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv

ocean

  1. ocean





suedeză

(Svenska)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunţie

Pronunţie lipsă. (Ajută)

Substantiv


Declinarea substantivului
ocean
u. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ ocean oceanen oceaner oceanerna
Genitiv oceans oceanens oceaners oceanernas
  1. ocean