ochi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
ochi

română

Un ochi

Etimologie

Din latină oc(u)lus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ochi
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ochi ochi
Articulat ochiul ochii
Dativ-Genitiv ochiului ochilor
Vocativ ochiule ochilor
  1. fiecare dintre cele două organe ale vederii, de formă globulară, sticloase, așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale; globul împreună cu orbita, pleoapele, genele; irisul colorat al acestui organ; organul vederii unui animal sau al unei insecte, indiferent de structura lui.
  2. facultatea de a vedea, simțul văzului, vedere; privire, uitătură.
  3. (fig.) putere de pătrundere, discernământ; judecată, rațiune.
  4. (la pl.) obraz, față.
  5. complex de muguri existent pe nod la vița de vie sau la subsuoara frunzelor unor plante.
  6. fiecare dintre punctele de pe zaruri, cărți de joc.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • A fi numai ochi și urechi = a fi foarte atent
  • A dormi numai cu un ochi = a dormi ușor, neliniștit; a dormi iepurește
  • Cât vezi cu ochii = cât cuprinzi cu privirea, pe întinderi foarte mari
  • A vedea cu ochii lui = a vedea el însuși, a fi de față la o întâmplare
  • A vedea cu ochii altuia = a nu avea păreri proprii, a judeca prin prisma altuia
  • A păzi (sau a îngriji) pe cineva ca ochii din cap = a păzi, a îngriji etc. pe cineva cu cea mai mare atenție
  • A arăta (pe cineva sau ceva) din ochi = a semnala cuiva în mod discret (pe cineva sau ceva), făcând o mișcare ușoară a ochilor în direcția voită
  • A iubi pe cineva ca lumina ochilor (sau mai mult decât ochii din cap) = a iubi din tot sufletul
  • A i se scurge (sau a-i curge) cuiva ochii după cineva (sau după ceva) = a se uita cu mult drag la cineva sau la ceva, a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva, a ține mult la cineva sau la ceva
  • A nu avea ochi să vezi pe cineva = a fi mânios pe cineva, a nu putea suferi pe cineva
  • A privi pe cineva cu ochi buni (sau răi) = a (nu) simpatiza pe cineva
  • A sorbi pe cineva din ochi = a ține foarte mult la cineva, a-l privi cu drag
  • A da cu ochii de cineva = a vedea pe cineva care îți iese întâmplător în cale; a zări
  • A-și vedea visul cu ochii = a-și vedea realizată o dorință
  • A(-și) da ochii peste cap = a) a cocheta; a face fasoane b) (a fi pe punctul de) a înceta din viață
  • A pune ochii (pe cineva sau pe ceva) = a-i plăcea cineva sau ceva
  • A face un lucru cu ochii închiși = a face un lucru foarte ușor, fără dificultate, fără ezitare
  • Între patru ochi = fără martori, în intimitate, confidențial
  • A fi cu ochii în patru = a fi precaut
  • A deschide ochii cuiva = a face pe cineva să înțeleagă cum stau lucrurile
  • A scoate ochii cuiva = a-i reproșa cuiva ceva
  • A nu vedea (lumea) înaintea ochilor = a fi foarte supărat, a fierbe de mânie
  • E cu ochi și cu sprâncene = e evident, e clar
  • A i se întoarce (cuiva) ochii în cap (sau pe dos) = se zice când cineva este în agonie, când moare
  • A privi cu ochii mari = a privi atent, a fi uimit de ceea ce vede
  • A pune (o armă) la ochi sau a lua la ochi = a ținti, a ochi
  • A lua (pe cineva) la ochi = a avea bănuieli asupra cuiva, a suspecta
  • Plin ochi = foarte plin
  • (fam.) Cu un ochi la făină și cu altul la slănină, = se spune despre cel care: a) se uită cruciș sau b) râvnește la două lucruri deodată
  • (Muncește, lucrează, aleargă, se ferește, fuge etc. de ceva) de-și scoate ochii = (muncește, lucrează etc.) cât poate, din răsputeri
  • A privi cu ochi de piatră = a privi nepăsător, rece, înmărmurit
  • A avea ochi = a se arăta priceput în a aprecia un lucru dintr-o privire
  • A măsura (sau a judeca, a prețui etc.) din ochi = a aprecia cu aproximație, cu privirea, însușirea unui obiect sau a unei ființe; a studia, a cerceta, a analiza cu privirea ceva sau pe cineva
  • A vinde (sau a da, a cumpăra) pe ochi = a vinde (sau a cumpăra) apreciind cantitatea cu privirea
  • A mânca (sau a înghiți) cu ochii = a mânca cu mare poftă; a pofti
  • Încotro vede cu ochii sau unde îl duc ochii = indiferent unde, în orice direcție, fără țintă, aiurea


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
ochi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ochi ochiuri
Articulat ochiul ochiurile
Dativ-Genitiv ochiului ochiurilor
Vocativ ochiule ochiurilor
  1. fiecare dintre petele colorate de pe coada păunului.
  2. mâncare făcută din ouă prăjite în tigaie sau fierte fără coajă, astfel ca gălbenușulrămână întreg (cu albușul coagulat în jurul lui).
  3. orificiu circular situat pe partea superioară a unei mașini de gătit, pe care se așază vasele pentru a le pune în contact direct cu flacăra.
  4. porțiune de loc, în formă circulară, acoperită cu altceva (apă, nisip, zăpadă etc.) decât mediul înconjurător.
  5. întindere de apă în formă circulară, în regiuni mlăștinoase; loc unde se adună și stagnează apa. Vârtej de apă.
  6. fiecare dintre spațiile libere ale unei ferestre, în care se montează geamurile; panou de sticlă care închide fiecare dintre aceste spații.
  7. orificiu făcut într-o pânză de navă, plasă, foaie de cort, prin care se poate petrece o sfoară, o frânghie, un cablu.
  8. despărțitură într-o magazie, într-un hambar etc.; boxă.
  9. particulă rotundă de grăsime care plutește pe suprafața unui lichid.
  10. (fig.) pată de lumină, licărire, punct strălucitor.

Cuvinte compuse


Traduceri


Etimologie

Din ochi.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
ochi
Infinitiv a ochi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ochesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ochească
Participiu ochit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilulnimerească ținta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ținta, a ținti.
  2. (v.tranz.) a ținti pe cineva sau ceva cu o armă; (p.ext.) a lovi ținta cu un proiectil.
  3. (v.tranz.) a urmări, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumită intenție; a (-și) pune ochii pe cineva.
  4. (v.tranz.) a remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a și-l însuși sau a se folosi de el); a-și fixa privirea asupra unui obiect.
  5. (v.tranz.) a privi cu insistență, cu atenție, cu interes; a cerceta.
  6. (v.tranz.) a distinge cu privirea, a zări, a observa.
  7. (v.tranz.) a cerceta cu privirea, a scruta.
  8. (v.refl. unipers.) (reg., despre întinderi acoperite de zăpadă) a face din loc în loc pete, ochiuri (negre sau de verdeață) prin topirea zăpezii.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe