ocrotire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a ocroti.

Pronunție

  • AFI: /o.kro'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ocrotire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ocrotire ocrotiri
Articulat ocrotirea ocrotirile
Dativ-Genitiv ocrotirii ocrotirilor
Vocativ ocrotire, ocrotireo ocrotirilor
  1. acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor.
  2. adăpost, azil.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe