ocupant

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză occupant.

Pronunție

  • AFI: /o.ku'pant/


Substantiv


Declinarea substantivului
ocupant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ocupant ocupanți
Articulat ocupantul ocupanții
Genitiv-Dativ ocupantului ocupanților
Vocativ ocupantule ocupanților
  1. (adesea adjectival) stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc.
  2. (p.ext.) persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe