ofițeraș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ofițer + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /o.fi.ʦe'raʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ofițeraș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ofițeraș ofițerași
Articulat ofițerașul ofițerașii
Genitiv-Dativ ofițerașului ofițerașilor
Vocativ ofițerașule ofițerașilor
  1. (depr.) diminutiv al lui ofițer.


Traduceri

Referințe